Informatii si multe altele despre lalele

Laleaua

 Clasificare ştiinţifică

Regn:	Plantae
Încrengătură:	Magnoliophyta
Clasă:	Lilliopsida
Ordin:	Liliales
Familie:	Liliaceae
Gen:	Tulipa

Lalele

Tulipa, în mod obişnuit denumită  lalea, prezintă aproximativ 150 de specii de plante cu flori bulboase din familia Liliaceae. Sortimentul originar de specii cuprinde Europa de Sud, Africa de Nord şi Asia , din Anatolia şi Iran la vest – nord-est de China.
Inima sortimentelor celor mai diverse se află în munţii Pamir şi Hindu Kush şi în stepele din Kazahstan.
Un număr de specii şi multe culturi hibride sunt crescute în grădini, folosite ca plante pentru ghiveci sau pentru
flori proaspăt tăiate . Cea mai mare parte din speciile cultivate, subspecii şi culturi de lalea sunt derivate din Tulipa gesneriana.

Descriere amanunţită

Speciile sunt plante perene (rezistă peste iarna) din bulbi, bulbi cu straturi concentrice, deseori produşi la capetele stolonului şi acoperiţi cu spini la diferite învelişuri subţiri (ca foaia de hârtie) .Speciile cuprind plante de

Laleaua

la înălţimi reduse şi creştere lentă la înălţimi care ating de la 10 la 70 de centimetri.
Lalelele pot să crească chiar pe anotimp friguros şi cu zăpadă multă. Plantele au de obicei, 2 – 6 frunze, cu unele specii care au până la 12 frunze. Frunzişul are formă de cordon, cu învelişul ca de ceară/ceruit, în mod obişnuit de culoare verde mediu, alternativ aranjat. Frunzele au un aspect oarecum cărnos, având forma liniar-lunguiaţă/dreptunghiulară. Florile mari apar pe tulpini care în mod obişnuit nu au bractee. Tulpinile sunt fără frunze sau au doar câteva, unele specii mari având câteva frunze iar la alte specii mici  lipsind total. În mod obişnuit, speciile au o floare pe tulpină, dar câteva specii au până la patru flori. Florile în formă de cupă, colorate şi atractive, prezintă trei petale şi trei sepale, care în majoritatea cazurilor sunt numite tepale  (un tip de petale la care potirul şi corola nu sunt clar diferenţiate), deoarece acestea sunt aproape identice. Cele şase petale sunt deseori marcate aproape de bază cu linii întunecate. Florile au la dispoziţie şase stamine distincte şi fixate la bază cu filamente mai scurte decât tepals iar stigmele prezintă trei lobi. Ovarele sunt superioare cu trei camere. Cele trei fructe unghiulare sunt capsule cu textura/structura tare, în formă elipsoidală subglobulară / subsferică, care conţin numeroase seminţe în formă de disc plat aranjate pe două rânduri.

Lalele

Soiuri de lalele                            

Tulipa caufmanniana. Regel. Bulbul este de culoare cafenie, avand o marime mijlocie. Aceste laleaua are tulpina destul de scurta,aproximativ 20-25cm, au frunzele alungite, in forma de lance si de un verde-albastrui, purtand in varf flori mari, alungite, cu diviziunile ascutite. Petalele sunt colorate in alb crem, striate cu rosu mai ales spre varf. La baza celor trei diviziuni externe au cate o pata galbena portocalie. Infloresc primavara timpuriu (sfarsitul lunii martie, inceputul lunii aprilie).
Tulpina fosteriana. G.Hoog. Acesta laleaua are flori mari, timpurii, viu colorate in rosu portocaliu, flori decorative pe tije rigide care apar in mijlocul unei rozete de frunze de un verde mai inchis. Inaltimea lalelei este cuprinsa intre 30-35cm.
Tulipa turkestanica. Regel. Fiind de culoare alba in exterior,aceasta laleaua are centrul galben, iar pe dosul petalelor cu striuri verzi.
Tulipa Greigii. Regel. . Bulbul lalelei este piriform, ascutit, de culoare castanie. Cele doua frunze inferioare ale lalelei sunt late de 4-5cm, lungi de  15cm. Floarea deschisa a lalelei are diametrul de 12-15cm. Este luminoasa, cu diviziunile recurbate in afara, cu cate o pata neagra la baza. Specie rustica, se inmulteste greu prin bulbi si seminte.
Tulipa  clusiana.DC. Este o specie destul de veche si creste spontan in regiunea mediteraneana. Florile sunt

Lalele

mici, de culoare alba, cu partea exterioara roz sau rosie. Inaltimea plantei nu depaseste 30cm.
Tulipa Praecox. Ten. Este originara din sudul Europei. Are bulbul ovoid ascutit, de culoare castanie. Forma frunzelor este lată, ondulată, ascuţindu-se spre vârf. Au culoarea verde palid albăstruie. Tulpina are în medie 11cm înaltime, este moale si păroasă spre vârf. Florile au petalele oval ascuţite, cu o lungime medie de 6cm, cu un parfun destul de plăcut. Baza şi vârful petalelor sunt galbene, iar restul petalei este roşu stacojiu închis. Înfloresc în luna aprilie.
Tulipa praestans. Hoog. Este o specie multi floră (are pe o tijă mai multe flori). Florile sunt mari, cu cupă largă, roşii portocalii. Înflorirea abundentă şi uniformă determină valoarea deosebită a acestei specii pentru rabate, stincării şi culturi forţate. Se introduc în sera la 25 ianuarie. În cultura liberă înfloresc în jurul datei de 1 mai. Pot atinge 25-30cm înaltime.

Alegerea şi pregătirea terenului

Lalele

Alegerea terenului. Bulbii de lalele nu sunt pretenşi fata de condiţiile de sol. Totuşi se obţin rezultate mai bune într-un pamânt bine lucrat, argilo-nisipos, bogat în humus şi cu o reactie neutră. Solurile nisipoase sau grele pot fi folosite numai în cazul în care li se aplică, în prealabil, anumite tratamente.
Terenurile destinate culturilor de lalele trebuie să fie expuse la soare, deci bine luminare si protejate de vânturile reci, să aibă suprafatâ plană, fără adîncituri în care să stagneze apa, fapt care ar provoca apariţia bolilor criptogamice şi în consecinţa, stricarea bulbilor.
Trebuie evitată vecinătatea construcţiilor, gardurilor şi a arborilor, deoarece pe terenurile puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici. Totuşi, soiurile tardive pot fi amplasate la semiumbră unde înfloresc mai îndelung.

Lalelele se dezvoltă foarte bine în terenurile în care apa freatică este aproape de suprafata solului, mai ales in perioada de vegetaţie, cu condiţia ca orizontul superior să fie bine aerisit.
Pregătirea terenului în vederea plantării are o importanţă foarte mare, deoarece de felul cum se face această pregătire depinde, în mare măsură, calitatea bulbilor şi a florilor.
Una dinrte cele mai importante lucrări pentru solul acestor lalele este arătura adâncă sau săpatul solului cu cazmaua la 40-45cm. În cazul unui sol argilos va trebui îmbunătăţită compoziţia prin adăugarea de nisip de râu, iar în cazul solurilor nisipoase, se va adăuga mraniţa bine putrezită sau pamânt de ţelina.

Lalele

Lalelele nu suportă ingrasarea solului cu balegar proaspat inainte de plantare deoarece aceasta duce la putrezirea sistemului lor radicular. Cel mult ingrasarea se va face cu un an inainte, la planta premregatoare sau la ogorul negru. Chiar cantitatile mici de balegar proaspat dauneaza
Dupa efecuuarea plantarii, terenul se acopera cu un strat de cca 8cm turba in stare umeda, care protejeaza bulbii contra inghetului, previne formarea crustei si reduce cresterea buruienilor.
Cand suntem nevoiti sa facem o cultura pe un sol la care timpul nu ne-a permis sa aplicam o gunoire plantei premregatoare, recurgem, cu cateva luni inainte de plantarea bulbilor, la aplicarea  mranitei bine putrezita. Rolul ei este de a asigura plantei, in timpul culturii, un mediu de crestere bine structurat.
Cand solul este prea acid, inafara de ingrasamintele organice, putem folosi, cu rezultate bune,si ingrasamintele chimice, dar cu multa prudenta in respectarea dozelor.
Dezinfectarea solului este faorte necesara. Se poate face cu aburi, pe cale chimica, ca formalina sau cu preparate organo-mercurice. Cel mai rapid si usor mijloc pentru dezinfectarea solului este, insa, folosirea substantelor chimice ca formalina.
De regula, tuberobulbii se planteaza la o adincime com de trei grosimea bulbilor, deci in medie 12cm adincime, exceptie facind lalelele tarzii, care se pot planta pana la o adincime de 20cm. Pe soluri le mai usoare, plantarea se face mai adanc cu 2cm fata de solurile grele.
Operatia de plantare se face toamna, astfel ca bulbii sa aiba timp sa se inradacineze pana la venirea gerurilor.
Prima data, se planteaza soiurile timpurii, apoi cele semitimpurii si pe urma cele tardive.
Plantatul lalelelor se executa manual.
Lucrările de ingrijiore incep inainte de rasarirea olantelor, odata cu formarea crustei la suprafata solului sau aparitia buruienilor. Afanarea solului si distrugerea buruienilor se fac de cate ori este nevoie si, mai ales dupa fiecare ploaie mai abundenta.

Lalele in sera

Cultura lalelelor in sera

Pentru cultura lalelelor se poate folosi orice fel de sera care poate fi incalzita. Rezultatele cele mai bune s-au obtinut, insa, in sere de tip inmultitor, care au instalate in interior suficiente tevi de incalzire, atat sub parapet cat si la coama, astfel incat sa se poata obtine o temperatura constanta corespunzatoare si pe geruri mai mari.
Daca din diferite motive, geamurile de la sera au inghetat si zapada continua sa se depuna, vom imprastia pe toate suprafata de sticla sare, care are un efect favorabil asupra topirii zapezii si ghetii. Sera inmultitor mai are avantajul ca se poate incalzi si raci repede, dupa nevoie. De asemenea distanta dintre parapet si acoperis este mica, ceea ce permite o crestere normala a tijelor florale.

Lalele in sera

Sera este bine sa fie prevazuta cu sistem mecanic de umbrire si cu instalatie de apa calda si rece, astfel ca udarile sa se faca la temperatura mediului. Lalelele aduse in sera se aseaza pe parapet. Cele care sunt dezvoltate normal, se lasa cateva zile la o lumina difuza care se realizeaza printr-o usoara umbrire a serei, pentru ca frunzele sa capete treptat, culoarea de verde viu deschis. Cand lastarii sunt prea scurti se recomanda sa fie asezati cateva zile sub parapet, la intuneric, ori se acopera parapetul sau sera cu folii de polietilena neagra. Sera se mai poate acoperi si cu rogojini, obloane sau cand sunt cantitati mai mici de ghivece, aceste se pot acoperi cu altele, puse invers, dupa ce li s-a astupat, mai intai, orificiul de drenaj.
Cand plantele ating inaltimea dorita si mugurele floral a iesit in intregime din bulb, materialele folosite la

Lalele in sera

umbrire se indeparteaza treptat si lalelele raman in plina lumina. Umbrirea plantelor in aceasta perioada are drept scop sa accelereze cresterea tijei florale, astfel incat floarea sa nu mai ramana jos, intre frunze.
Floarea mai poate ramane jos datorita unei inradacinari defectuase, fortarii soiurilor tarzii prea devreme sau udarii plantelor cu apa rece in timpul culturii. In primele zile, temperatura poate fi, de 13-14°C, urcadu-se treptat la 16-17°C. Daca se observa ca lalelele nu merg destul de bine se poate ridica temperatura pana la 19°C, valoarea maxima la care se poate ajunge.

Lalea bonlava

Principalele boli ale lalelelor

In general bolile lalelelor sunt provocate de diferiti agenti patogeni, ca: virusi, bacterii, ciuperci, etc.
Virozele sunt cauzate de virusuri. Boala este transmisa in mod direct prin insecte sugatoare cum sunt: paduchii de frunza si prin cepele infectate. Preventiv se combat insectele daunatoare si se foloseste un material sanatos pentru plantare.

Laleaua